duminică, 3 ianuarie 2010

Fericita....

Am petrecut cele mai fantastice zile din viata mea........pline de magie, pasiune, zambete, fericire, am iubit si m-am simtit iubita.
Am fost pe partie impreuna, la patinoar, ne-am plimbat cu telegondola, am ras ca nebunii, ne-am imbatat, ne-am tavalit in zapada, am facut ingerasi..........lucruri care nu credeam ca imi pot aduce atata fericire in suflet.
Azi dimineata nu ne venea sa ne mai trezim, stiam ca s-a terminat vacanta si ca de maine fiecare isi va relua viata plina de munca si stres. Ne-am ridicat din pat tarziu, am luat micul dejun in tacere aproape. Pana sa plecam am mai facut o data dragoste, apoi fiecare ne-am urcat in masina lui si am plecat. La intrare in Bucuresti ne-am intalnit intr-un peco, ne-am tinut in brate, ne-am sarutat ca doi adolescenti.
Am ajuns din nou in pustietatea apartamentului meu, ma simt singura aici, mi-as dori sa fie cu mine, sa ne trezim impreuna dimineata morocanosi , sa ne luam in brate si sa ne pupam inainte de a pleca la serviciu, seara sa ne revedem si inainte de a spune ceva sa facem dragoste si apoi sa ne gandim ce mancam, vreau sa-i calc camasile si sa-i spal sosetele, vreau sa adorm langa el in fiecare seara si sa ma trezesc in bratele lui in fiecare dimineata, vreau sa fiu fericita zi de zi.
Azi am vorbit cu maica-mea si i-am povestit ca ne-am impacat si ca sunt cea mai fericita femeie de pe pamant. Nu am simtit-o foarte incantata dar mi-a zis ca datorita seninatatii pe care mi-o simte in glas e incantata de veste si ca ne asteapta acasa impreuna. I-am povestit asta si razand mi-a zis ca si el si-a sunat familia si a povestit acelasi lucru si ca deasemenea suntem asteptati si acolo.
Zilele astea mi-a povestit cum m-a cautat in fiecare femeie cu care a stat in toti anii astia, cum isi imagina de fiecare data cand facea dragoste ca sunt eu acolo in locul celei din bratele lui, cum ma visa si cum si-ar fi dorit sa ma vada macar la un colt de strada. Ca intreba pe toata lumea de mine dar nimeni nu avea nimic de povestit. Ca disparitia mea l-a durut mai rau ca pierderea unei fiinte dragi, ca muncea din greu cu gandul ca intr-o zi ne vom reintalni si ca imi va putea aratat ca s-a schimbat.
Din pacate eu nu i-am putut povesti cat de mult m-am gandit la el, pentru ca mi-am refuzat sa ma mai gandesc la el , imi aparea doar sporadic prin vise pentru ca visele sunt actiuni involuntare ale mintii. Dar sunt fericita ca acum sunt din nou cu el si ca il iubesc din tot sufletul, ca nu vreau sa-l mai pierd niciodata si ca vreau sa recuperez toti anii pierduti.
Imi doresc ca schimbarea mea sa nu mi aduca dezamagiri, sa fiu mereu fericita cum am fost in ultimele zile. Sa mi readuc aproape familia si prietenii, sa fiu iar copila ratacita ce s-a pierdut prin viata la 23 de ani.
Maine ma asteapta o zi grea, la fel si zilele ce vor urma dar voi munci relaxata si fericita.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu