Trezirea din amortire.....

EVA, parca imi este predestinat numele asta. Sunt o femeie la 29 de ani, in plina ascensiune profesionala dar care pe plan personal dezvolta un amalgam si un haos de sentimente. Fac sex ocazional, nu am o relatie stabila, habar nu am ce inseamna o relatie stabila, sa iubesc sau sa fiu iubita. De ce? Pana acum nu m-am gandit la acest aspect al vietii mele, poate pentru ca nu am avut timp sau nu am vrut sa constientizez ca am ajuns la varsta cand alte femei isi aleg rochia de mireasa sau cumpara cadouri de Craciun pentru copii.
Eu pana acum pot spune ca am fost maritata cu cariera si dorinta mea nebuna de afirmare pe plan profesional. Si acum cand am ajuns aproape acolo unde doream imi dau seama ca nu las nimic in urma. Un apartament de lux in centrul Bucurestiului, o masina de 40.000 de euro, cumparata cash si un cont in banca destul de frumusel. In rest, nimic. Nici macar de iubirea familiei nu m-am mai bucurat in ultimi ani. Tot timpul am ajuns acasa intre doua delegatii si o conferinta. Prietenii? Nici despre ei nu pot spune prea multe. De fapt, care prieteni?

A trecut si Craciunul peste mine. Am mers acasa, parca totul imi era strain. Desi ma desparte doar A1 de familie si prieteni, nu am mai ajuns de vreo 3 luni pe la ei. Le-am cumparat cadouri scumpe si s-au trezit cu mine la usa. In sinea mea credeam ca o sa rascumpar timpul ratacit departe de ei cu niste nimicuri achizitionate din cele mai scumpe magazine din Plazza. De fapt ei nu aveau nevoie de asta, isi vroiau copilul inapoi: fetita zglobie si zambareata, cu gropite in obrajiori si codite. Acum sunt o femeie care nu prea mai stie sa zambeasca, nu mai stie sa zambeasca. Toata lumea ma lua in brate si ma pupa, era o senzatie ciudata sa te atinga cimneva cu dragoste si dor.

Am petrecut seara de Craciun in familie si a doua zi m-am hotarat sa ies cu prietenii. Toti imi par atat de schimbati. In "gasca" s-au schimbat atat de multe. Prietenele mele vorbeau despre noile perdele achizitionate sau despre nunta pe cale sa vina. Baietii vorbeau despre gresie, faianta sau parchet. Din cand in cand se mai luau in brate , se sarutau sau se uitat iubitor unii in ochii celuilalt. Pentru prima data m-am simtit atat de singura si mi-as fi dorit sa ma uit pe inelarul de la mana stanga sa vad un inel de logodna si langa mine un barbat care sa ma apuce tandru de barbie si sa-mi pecetluiasca buzele cu un sarut.

Mi-a fost dor de ei desi nu m-am mai regasit in vechea gasca de nebuni pusi pe distractie, acum oameni la casele lor cu planuri marete de familie.

La un moment dat Diana ma intreaba cu acelasi zambet strengaresc: "EVA, tu cand ne prezinti baiatul tau?" OUPS, care baiat? Nu imi mai aduc aminte cand am facut ultima data sex dar sa mai vorbesc de o relatie. Ah! Sex am facut prin luna octombrie la o conferinta de vanzari in Brasov cu un chelner, dar eram prea beata sa imi mai aduc aminte detaliile.......relatie, cred ca ultima relatie s-a terminat acum vreo 2 ani de zile dupa vreo 8 luni ......luni despre care nu pot povesti foarte multe: ne vedeam cam de 2 ori pe saptamana, faceam sex si cam atat.

E prima data in viata mea cand realizez cat de monotona e viata mea personala. E pentru prima data cand imi doresc un barbat langa mine dimineata cand ma trezesc si in timp ce el face cafeaua , eu sa-i calc camasa. Imi doresc un barbat puternic langa care sa ma simt iubita, rasfatata, cel mai iubit dintre pamanteni. Sa ma cuibaresc in bratele lui si sa uit de probleme, rapoarte de vanzari, cifre, strategii, de traficul aglomerat din Bucuresti, sa uit de tot...Sa fiu EVA, nebuna, sexy, alintata, copilaroasa.