EL...

Incerc sa imi amintesc momentul cand m-am pierdut de cei dragi si imi este groaznic de greu sa imi amintesc acel an in care am iubit pentru prima data in viata mea, am iubit cu pasiune si cu durere. Aveam 22 de ani, eram zglobie , fericita si cu multa pofta de viata. EL era pentru mine TOTUL!!! Avea acel aer de strengar, adoram sa l privesc cum trage flegmatic din tigara si cum conduce de fiecare data ca si cum ar fi fost ultima cursa infernala.... Il iubeam enorm, pentru el as fi renuntat la planurile mele de viitor, la cariera mea, la prieteni, familie ....la tot! Ne iubeam ca doi nebuni, numai ca el facea parte dintr-o lume straina mie. Nu stiam cu ce se ocupa mai exact, banii pe care ii cheltuia fara masura nu am stiut niciodata de unde provin. Pana intr-o noapte rece de primavara cand intorcandu-ma din oras o masina ma urmarea insistent, imi dadea blitz-uri si imi facea semn sa trag pe dreapta. Fiind tarziu in noapte nu am vrut sa opresc, dar au insistat atat de mult incat mi au tras masina in fata si a trebuit sa opresc. Secunda doi am fost tarata din masina, am simtit o lovitura puternica peste fata si am picat inconstienta. Mi-am revenit dupa cateva ore, undeva intr-un depozit rece si insalubru. Trei barbati ma intrebau UNDE E? Cine? Despre cine vorbesc persoanele astea? Eram inca in stare de soc, nu stiam ce mi se intampla si cine sunt oamenii care tipa la mine...Il cautau pe cel pentru care mi-as fi dat si viata. Nu stiam de ce il cauta si ce probleme are dar am refuzat sa vorbesc. Am fost batuta, taiata, strangulata si intr-un final violata pe rand de catre cei trei. Si-au dat drumul pe mine, mi-au rupt hainele si totul a culminat cu inca o bataie care m-a readus in starea de inconstienta. M-am trezit dupa cateva zile intr-un spital. Toata lumea era in stare de soc si nu intelegea ce se intamplase in noaptea aia. Nu am vrut sa povestesc nimanui. Am tinut in mine toata povestea aproape un an. Am trecut peste. L-am uitat si pe el. Am plans nopti intregi, am refuzat sa mai socializez, am refuzat sa mai vorbesc cu cei dragi.
La cateva luni am cerut transferul la serviciu in Bucuresti si de atunci s-a pierdut totul. Am inceput sa muncesc ca o descreierata, usor usor sa urc cate o treapta profesional dar personal m-am afundat in mizerie si noroi.
El m-a cautat de mai multe ori. A vrut sa vorbim, sa-mi povesteasca despre acele persoane si ce se intamplase de fapt dar nu am vrut sa ascult sau sa-l mai vad vreodata. Desi fusese amenintat ca asta se va intampla nu a luat nici o masura. Dragostea pentru mine a fost mai putin importanta decat banii. M-a lasat in mainile acelor scursuri ale societatii.
In noaptea aia nu numai trupul mi a fost violat ci si intregul meu suflet. Din fetita plina de viata si sperante am devenit o femeie acra pentru care nu a mai contat nimic. Am facut tot ce mi-a stat in putinta sa ajung cat mai sus. Am calcat pe cadavre, am facut sex cu sefii mei, am inscenat erori ca sa fie dati afara persoane ale caror posturi mi le doream. Pentru mine in ultimi 7 ani nimic nu a fost imposibil. Doar a trebuit sa mi propun.
Acum ma uit in urma si nu stiu daca sa regret ce am facut. Sa regret faptul ca am iubit, ca am fost batuta, sechestrata si violata din iubire , sau sa regret ca am uitat cine sunt , ca am uitat de cei care m au iubit si m au respectat vreodata?