Revederea....

Daca tot am avut curajul sa mi reamintesc de EL, mi-a fulgerat printre ganduri iubirea ce i-am purtat-o cu atata vehementa. Cred ca si acum il mai iubesc.
L-am sunat! Ii stiu dupa atatia ani numarul de telefon, nu am putut sa-l uit! L-am format sfioasa si am asteptat sa sune. Nu a raspuns. Dar dupa vreo doua ore a sunat telefonul meu, i-am recunoscut numarul, tremuram si mii de ganduri imi rasunau in cap si suflet. I-am raspuns, aceasi voce cristalina, cu tonul lui strengaresc imi spune: "Sarut-mana! M-ati sunat mai devreme! Imi cer scuze dar nu aveam telefonul langa mine. Cu ce va pot ajuta?" Imi siroiau lacrimile si inecata de cuvinte i-am spus cine sunt si ca vroiam sa-i aud vocea si sa vad ce mai face. Cred ca pret de un minut niciunul nu a scos nici un sunet, dupa care el cu vocea sugrumata imi zice ca vrea sa ma vada. Ii spun ca sunt in Bucuresti, si el e stabilit de cativa ani aici. Stabilim sa ne vedem intr-o ora la o cafenea de la Romana.
Inchid telefonul si o ploaie de lacrimi amestecate cu durere, dor si iubire reinviata parca ma inunda. M-am asezat in jumatatea casei si plangeam ca o descreierata. Ma descarc , trag aer in piept si dau navala in sifonier. Trag pe mine o pereche de blugi, o camasa, imi tapetez putin fata si in 15 minute eram pe usa.
Ma urc in masina si nu imi venea sa cred ca dupa 6 ani o sa-l revad. Incercam sa mi imaginez cum arata. Stiu cat de mult m-am schimbat eu in acesti ani, oare el cum e?
Ajung la Romana, dau doua ture pe langa cafenea, imi era teama sa intru. Nu stiam daca el ajunsese, nu vroiam sa fiu eu prima asa ca il sun si il intreb daca a ajuns. Imi spune ca ma asteapta de 20 de minute.
Intru in cafenea, imi rotesc privirea pe la toate mesele si il zaresc intr-un colt. Acelasi stil flegmatic, cu vesnica lui geaca de piele, tragea arogant dintr-o tigara si butona nervos telefonul. Ma apropi de masa si il salut. A sarit ca ars, cateva secunde nu stia ce sa faca dupa care ma strange in brate si imi spune la ureche: Frumoasa Mea! Doua lacrimi i s-au impreunat sub barbie, eu aveam ochii rosi deja si plangeam inecandu-ma printre cuvinte.
Ne-am asezat la masa, ma tinea de mana, ma mangaia si ma saruta pe frunte. "Este neschimbata! Vad in tine tot fetita de 22 de ani, esti tot frumoasa mea cu ochii mari si verzi si zambet de copil."
De ce imi spune toate astea, de ce nu m-a cautat in toti ani astia? Chiar atat de bine m-am ascuns incat sa nu ne gasim? Sta in Bucuresti de 5 ani, cum de nu ne-am ciocnit la nici un colt de strada, in niciun ambuteiaj? Oare soarta a vrut sa ne revedem dupa atatia ani?
Ne-am povestit fiecare viata. El este tot singur, are o afacere profitabila in capitala. S-a potolit, si-a schimbat viata. A vrut sa-si ceara iertare pentru ceea ce am trait din cauza lui dar nu l-am lasat sa deschida subiectul. I-am zis ca e prea dureros pentru mine, ca am reusit sa uit noaptea aia fatidica si ca nu vreau sa mai vorbesc despre povestea aia trista din viata mea NICIODATA.
Am stat in cafeneaua aia 4 ore, dupa care ne-am mutat intr-un restaurant sa mancam , apoi ne-am plimbat prin Cismigiu pana spre dimineata.
Am povestit tot de a fir a par: ce am facut in toti acesti ani, ce ne-a schimbat, ce ne-a maturizat, cat am suferit fiecare, cum ne-a marcat viata acea experienta adolescentina.
Ne-am despartit aproape in lacrimi amandoi si mi-a cerut sa ne mai vedem.
Mi-am lasat masina pe la Romana si m-a condus el acasa. Astepta sa-l invit sus. Nu am zis absolut nimic dar : " Nu-i asa ca faci si tu o cafea?" Nu am apucat sa zic DA sau NU ca a si coborat din masina. Am urcat la mine, am facut doua cani mari de cafea si nu am apucat sa sorbim de doua ori ca a si sarit pe mine, ma saruta cu pasiune , ma imbratisa, am ajuns in dormitor, hainele zburau pe rand, nasturii de la camasa mea au sarit sub puterea bratelor lui.....am facut dragoste ca doi nebuni toata noaptea, de fapt mai bine zis toata dimineata. Apoi am dormit imbratisati pana pe la cinci dupa amiaza cand i-a sunat lui telefonul.
Ne-am trezit, ne uitam unul in ochii celuilalt si nu stiam ce sa ne spunem. Intr-un final sparge gheata si imi spune: "Mi-era sete si foame de tine, si acum ca esti langa mine nu ma satur! Nu vreau sa mai pleci din bratele mele, vreau sa stam aici toata viata, sa te iubesc ca un nebun, sa sterg cu sarutarile mele tot raul ce ti l-am provocat!"
Am plans din nou si nu am stiut ce sa-i spun, l-am rugat sa mi dea timp pana dupa revelion sa ma gandesc la tot ce s-a intamplat, sunt bulversata si agitata, nu stiu ce simt si ce gandesc.
Ne-am despartit intr-o ploaie de sarutari si mangaieri.
Inca ii simt mirosul pe pielea mea, patul meu miroase a EL, pielea mea inca ii simte atingerea si buzele, vibreaza tot corpul doar cand imi amintesc cum ma strangea in brate, cum ma penetra, cum ma facea sa tip de placere.........

EVA redesign...

Mi-am facut bagajele si sunt gata de plecare spre Sinaia. Sarbatoriile astea au trecut peste mine fara pre multe bucurii, din contra mi-au provocat tristete si deznadajduinta. Incerc sa-mi amintesc cu ce m-am ales in viata mea personala in 2009. Nici nu imi aduc aminte de cate ori am ras din toata inima sau am fost fericita.
Imi doresc sa ma schimb, si 2010 sa fie un an de dedicare totala pentru mine, familia mea , prieteni. Vreau sa redevin ceea ce am fost acum mult timp. Sa redevin persoana fericita si mereu cu zambetul pe buze pe care toata lumea o pupa, si pe care toata lumea si-o dorea in preajma lor datorita sentimentului de bucurie ce-l emana tot timpul. Vreau sa sterg tot ce a fost rau in viata mea. Sa uit ce m-a transformat intr-o femeie acra si lipsita de viata.
Aseara m-am intalnit cu Irina si cativa prieteni. Am baut vn fiert si am povestit cate in luna si in stele. Mi s-a spus pentru a mia oara cat m-am schimbat in toti anii astia. Ca sunt o alta persoana si ca ei nu mai regasesc nimic din EVA de altadata si parca acum imi port cu mandrie numele.
Chiar daca mi s-au spus toate astea am fost fericita, sunt lucruri pe care le am constientizat si eu. Am vorbit cu parintii si sora-mea la telefon zilele astea mai mult ca niciodata. Chiar mama mi-a zis ca ma simte mai calda fata de ei si se bucura ca am invatat sa zambesc din nou.
Le-am promis ca dupa sarbatori o sa petrecem un week-end impreuna: parintii mei, sora mea , cumnatul si nepoteii mei.
Imi doresc pentru 2010 o persoana mai calda, mai fericita, mai impacata sufleteste, mai aproape de cei dragi si de ea.
Imi doresc o alta EVA.
O EVA REDESIGN!!!

EL...

Incerc sa imi amintesc momentul cand m-am pierdut de cei dragi si imi este groaznic de greu sa imi amintesc acel an in care am iubit pentru prima data in viata mea, am iubit cu pasiune si cu durere. Aveam 22 de ani, eram zglobie , fericita si cu multa pofta de viata. EL era pentru mine TOTUL!!! Avea acel aer de strengar, adoram sa l privesc cum trage flegmatic din tigara si cum conduce de fiecare data ca si cum ar fi fost ultima cursa infernala.... Il iubeam enorm, pentru el as fi renuntat la planurile mele de viitor, la cariera mea, la prieteni, familie ....la tot! Ne iubeam ca doi nebuni, numai ca el facea parte dintr-o lume straina mie. Nu stiam cu ce se ocupa mai exact, banii pe care ii cheltuia fara masura nu am stiut niciodata de unde provin. Pana intr-o noapte rece de primavara cand intorcandu-ma din oras o masina ma urmarea insistent, imi dadea blitz-uri si imi facea semn sa trag pe dreapta. Fiind tarziu in noapte nu am vrut sa opresc, dar au insistat atat de mult incat mi au tras masina in fata si a trebuit sa opresc. Secunda doi am fost tarata din masina, am simtit o lovitura puternica peste fata si am picat inconstienta. Mi-am revenit dupa cateva ore, undeva intr-un depozit rece si insalubru. Trei barbati ma intrebau UNDE E? Cine? Despre cine vorbesc persoanele astea? Eram inca in stare de soc, nu stiam ce mi se intampla si cine sunt oamenii care tipa la mine...Il cautau pe cel pentru care mi-as fi dat si viata. Nu stiam de ce il cauta si ce probleme are dar am refuzat sa vorbesc. Am fost batuta, taiata, strangulata si intr-un final violata pe rand de catre cei trei. Si-au dat drumul pe mine, mi-au rupt hainele si totul a culminat cu inca o bataie care m-a readus in starea de inconstienta. M-am trezit dupa cateva zile intr-un spital. Toata lumea era in stare de soc si nu intelegea ce se intamplase in noaptea aia. Nu am vrut sa povestesc nimanui. Am tinut in mine toata povestea aproape un an. Am trecut peste. L-am uitat si pe el. Am plans nopti intregi, am refuzat sa mai socializez, am refuzat sa mai vorbesc cu cei dragi.
La cateva luni am cerut transferul la serviciu in Bucuresti si de atunci s-a pierdut totul. Am inceput sa muncesc ca o descreierata, usor usor sa urc cate o treapta profesional dar personal m-am afundat in mizerie si noroi.
El m-a cautat de mai multe ori. A vrut sa vorbim, sa-mi povesteasca despre acele persoane si ce se intamplase de fapt dar nu am vrut sa ascult sau sa-l mai vad vreodata. Desi fusese amenintat ca asta se va intampla nu a luat nici o masura. Dragostea pentru mine a fost mai putin importanta decat banii. M-a lasat in mainile acelor scursuri ale societatii.
In noaptea aia nu numai trupul mi a fost violat ci si intregul meu suflet. Din fetita plina de viata si sperante am devenit o femeie acra pentru care nu a mai contat nimic. Am facut tot ce mi-a stat in putinta sa ajung cat mai sus. Am calcat pe cadavre, am facut sex cu sefii mei, am inscenat erori ca sa fie dati afara persoane ale caror posturi mi le doream. Pentru mine in ultimi 7 ani nimic nu a fost imposibil. Doar a trebuit sa mi propun.
Acum ma uit in urma si nu stiu daca sa regret ce am facut. Sa regret faptul ca am iubit, ca am fost batuta, sechestrata si violata din iubire , sau sa regret ca am uitat cine sunt , ca am uitat de cei care m au iubit si m au respectat vreodata?

Singura din nou

Am petrecut cateva zile in sanul familiei dar acum m-am reintors la viata mea de capitala. Sunt in concediu, as fii putut ramane acasa pana pe 4 ianuarie dar nu am mai putut tine piept amintirilor si dragostei cu care am fost inconjurata.
Am ajuns ieri dupa amiaza, am facut o baie lunga, am baut o cana de ceai si am dormit ca un bebelus pana azi dimineata. Cum mai aveam cateva cozi pe la birou, azi nu am rezistat tentatiei sa nu trec pe acolo. Eram eu si paznicul in toata cladirea. Mi am deschis calculatorul, mi-am facut o cana de cafea dar gandurile imi erau mult prea departe de rapoartele in excel si carisma....asa ca am renuntat la ideea mea nebuneasca de a lucra si am plecat. Am condus cateva ore prin Bucuresti, m-am refugiat de ganduri cateva ore la cumparaturi dar ajungand acasa m-au coplesit iar sentimentele de singuratate si tristete. Am realizat ca de Revelion nu am nici un plan pentru prima data. Anul trecut am petrecut cu niste prieteni in Praga.
Din cand in cand mai folosesc yahoo messenger pentru a vorbi cu sora-mea stabilita de ceva ani in Anglia. In lista am foarte multi prieteni, cu care nu am mai vorbit de foarte mult timp ce-i drept, deoarece atunci rar cand intru pe mess folosesc minunata functie a lui INVISIBLE. Intru pe mess, de data asta AVAILABLE si astept cineva, cineva sa imi zica un salut. A trecut o ora si in afara de vreo 2 spam-uri cu SARBATORI FERICITE nimeni nu m-a bagat in seama.
Renunt la ideea de a mai cauta vreo idee pentru revelion acolo si imi sun cea mai buna prietena, sa bem o cafea si sa vad daca mai am si eu loc in planurile ei. Fericita din cale afara accepta sa ne vedem la o cafenea de la universitate, unde ne intalnim de obicei. O data eram cele mai bune prietene, ne stiam si cele mai intime ganduri, numai ca in ultimi ani ne am indepartat si realizez cat imi lipseste.
Ajung la locul cu pricina, o vad, la fel de radioasa si frumoasa cum o stiam. Ma strange in brate, ma pupa si imi zice : "Imi lipseste prietena mea zanatica, care prin nu stiu ce minune si-a adus aminte de mine!"
Am inceput sa povestim de cate in luna si in stele, amintiri, nebunii, job, planuri, noua ei relatie, barbatii din viata ei, si intr-un final REVELION. Merge la Sinaia cu o multime de prieteni si DA, POT MERGE SI EU! In mare parte cupluri dar mai sunt se pare si rataciti ai sortii ca mine.
Ne despartim voioase dupa cateva ore si eu ma reintorc fericita in vizuina mea. Nu o sa imi petrec sarbatorile singura, ci alaturi de cea mai buna prietena a mea, cu care am petrecut cele mai frumoase momente.
E pentru prima data cand simt ca Bucurestiul ma sufoca.

Trezirea din amortire.....

EVA, parca imi este predestinat numele asta. Sunt o femeie la 29 de ani, in plina ascensiune profesionala dar care pe plan personal dezvolta un amalgam si un haos de sentimente. Fac sex ocazional, nu am o relatie stabila, habar nu am ce inseamna o relatie stabila, sa iubesc sau sa fiu iubita. De ce? Pana acum nu m-am gandit la acest aspect al vietii mele, poate pentru ca nu am avut timp sau nu am vrut sa constientizez ca am ajuns la varsta cand alte femei isi aleg rochia de mireasa sau cumpara cadouri de Craciun pentru copii.
Eu pana acum pot spune ca am fost maritata cu cariera si dorinta mea nebuna de afirmare pe plan profesional. Si acum cand am ajuns aproape acolo unde doream imi dau seama ca nu las nimic in urma. Un apartament de lux in centrul Bucurestiului, o masina de 40.000 de euro, cumparata cash si un cont in banca destul de frumusel. In rest, nimic. Nici macar de iubirea familiei nu m-am mai bucurat in ultimi ani. Tot timpul am ajuns acasa intre doua delegatii si o conferinta. Prietenii? Nici despre ei nu pot spune prea multe. De fapt, care prieteni?

A trecut si Craciunul peste mine. Am mers acasa, parca totul imi era strain. Desi ma desparte doar A1 de familie si prieteni, nu am mai ajuns de vreo 3 luni pe la ei. Le-am cumparat cadouri scumpe si s-au trezit cu mine la usa. In sinea mea credeam ca o sa rascumpar timpul ratacit departe de ei cu niste nimicuri achizitionate din cele mai scumpe magazine din Plazza. De fapt ei nu aveau nevoie de asta, isi vroiau copilul inapoi: fetita zglobie si zambareata, cu gropite in obrajiori si codite. Acum sunt o femeie care nu prea mai stie sa zambeasca, nu mai stie sa zambeasca. Toata lumea ma lua in brate si ma pupa, era o senzatie ciudata sa te atinga cimneva cu dragoste si dor.

Am petrecut seara de Craciun in familie si a doua zi m-am hotarat sa ies cu prietenii. Toti imi par atat de schimbati. In "gasca" s-au schimbat atat de multe. Prietenele mele vorbeau despre noile perdele achizitionate sau despre nunta pe cale sa vina. Baietii vorbeau despre gresie, faianta sau parchet. Din cand in cand se mai luau in brate , se sarutau sau se uitat iubitor unii in ochii celuilalt. Pentru prima data m-am simtit atat de singura si mi-as fi dorit sa ma uit pe inelarul de la mana stanga sa vad un inel de logodna si langa mine un barbat care sa ma apuce tandru de barbie si sa-mi pecetluiasca buzele cu un sarut.

Mi-a fost dor de ei desi nu m-am mai regasit in vechea gasca de nebuni pusi pe distractie, acum oameni la casele lor cu planuri marete de familie.

La un moment dat Diana ma intreaba cu acelasi zambet strengaresc: "EVA, tu cand ne prezinti baiatul tau?" OUPS, care baiat? Nu imi mai aduc aminte cand am facut ultima data sex dar sa mai vorbesc de o relatie. Ah! Sex am facut prin luna octombrie la o conferinta de vanzari in Brasov cu un chelner, dar eram prea beata sa imi mai aduc aminte detaliile.......relatie, cred ca ultima relatie s-a terminat acum vreo 2 ani de zile dupa vreo 8 luni ......luni despre care nu pot povesti foarte multe: ne vedeam cam de 2 ori pe saptamana, faceam sex si cam atat.

E prima data in viata mea cand realizez cat de monotona e viata mea personala. E pentru prima data cand imi doresc un barbat langa mine dimineata cand ma trezesc si in timp ce el face cafeaua , eu sa-i calc camasa. Imi doresc un barbat puternic langa care sa ma simt iubita, rasfatata, cel mai iubit dintre pamanteni. Sa ma cuibaresc in bratele lui si sa uit de probleme, rapoarte de vanzari, cifre, strategii, de traficul aglomerat din Bucuresti, sa uit de tot...Sa fiu EVA, nebuna, sexy, alintata, copilaroasa.